Bunico, de-ai sti ca ma gandesc la tine tot mai des in ultima vreme nu te-ai simti atat de singura poate...Seara tarziu sau noaptea, mai ales noaptea trecuta, nu reuseam sa adorm de dorul copilariei petrecute in ograda ta. De dorul iernilor cu zile scurte si multa zapada, de saniusul si ghetusul zilnic pe rauletul de langa casa, cand ne intorceam spre apus cu obrajii si nasurile rosii-rosii si picioarele cu incaltari umede, obositi si zambareti, iar tu ne puneai la uscat cu grija, pe marginea cuptorului, manusile si ciorapii de lana mesteriti de mainile tale. Nu mai impletesti manusi si ciorapi pentru ca ti-au crescut nepotii si s-au imprastiat in lume...Nu mai faci cozonac si bunatati ca odata, cand eram toti gramada, nu mai mergi la biserica in ajunul Craciunului pentru ca ai picioarele prea obosite... mai primesti insa copiii care te colinda?
Am plecat sa colindam
Domn-domn' sa-naltam
Am plecat sa colindam
Domn-domn' sa-naltam
Dar boierii nu-s acasa
Domn-domn' sa-naltam
Dar boierii nu-s acasa
Domn-domn' sa-naltam....
Cat suflet in aceasta postare!!!Mi-a venit un dor de copilarie nebun, si eu cand mergeam la colindat cantam ''Domn-domn sa-naltam''! Craciun fericit Marcelina
RăspundețiȘtergereMultumesc, si mie mi-e prea dor...Craciun Fericit copiilor din noi! :-)
ȘtergereFoarte frumos, mi-e dor de un Craciun la bunei pe cuptor!
RăspundețiȘtergereBravo, i-ai facut bunicii cel mai frumos cadou de Craciun!
RăspundețiȘtergere